Intru timid si necunoscator pe scena lumii
Dintre multime eu ma vad ca bobul spumii.
Joc rolul predestinat in piesa vietii mele,
Cu rolul meu cuprind prea inaltele stele.
Si zilnic vorbe-mi curg, ca-ntr-un scenariu
Traiesc pe lumea aceasta, ca pestele-n acvariu
Vorbesc doar repliciile divin inscriptionate,
Traiesc doar pentru a uita iluziile deceptionate.
Si fac doar ceea ce-mi cere divinitatea
Fiind inrudita cu adevarul si cu dreptatea.
Iara regizorul acestui film, in care joc
Imi zugraveste rolul, cu ganduri de noroc.
Ma face sa joc natural, cu inima deschisa,
Profundul teatru, adancul film, o inima cuprinsa.
In alta vreme, in alt loc se naste un baiat,
Avea un chip asa curat parand neadevarat.
Cu puritatea lui ilumineaza o noapte intunecata,
Caci din a lui gura sa curga o vraja adevarata.
Mereu e trist si ganditor, pe foi vorbind—
De dimineata pana-n zori—scriind.
O clipa doar, el gusta tacuta fericire,
O clipa doar, pluteste-n marea de iubire.
Si scrie versuri, neincetat, chiar obsedant
Despre ce a trecut si ce urmeaza in neant.
Implindu-si misiunea care l-a nascut ,
Chiar cand pe scena lui cortina a cazut.
Un geniu nemaiintalnit, isi contureaza viata
Iar pe o panza alba usor, cu dor, ii apare faţa.
Si pensula moale,divina se unduie si ingheata.
Pe locul ei static se naste o prea frumoasa pata,
Din pata aceea sa rasara un chip frumos de fata!
Da, ati ghicit! Un pictor zugraveste-n imagini,
Caci cu descrierea picturii, ai umple o mie pagini!
Si frumos dulce isi implineste destinul si harul,
La scena ultima, finala—noi vom ciocni paharul.
In vremea imediat urmatoare,un alt tanar creste,
Cu-n alt har divin, lumina puternic o mareste,
Iar mainile sale subtiri, ce clapele alb eating,
Scot sunete moi si puternice, ce te uda si ce te sting,
Si piesele clasice curg, precum picaturile de ploaie,
Atatea game, pauze, solfegii, pe foaie curg siroaie,
Si tainic de pe foaie, prin caple se transforma-n soapte
In soapte melodioase si patrunzatoare,
Ce contureaza un geniu, fara asemanare.
Un pianist grabit ce alearga allegro, pe clape de pian,
Din cand in cand andante se linisteste an dupa an.
Si classic respire prin muzica, ce curge in ureche
Traind in arta lui adevarata, cu pianul in pereche.
Un cantaret, canta frumos seara de seara
El impleteste din 3 arte, frumoasa lui comoara
Din poezie, muzica si dans cu harul sau de a canta
El joaca precum isi si canta,traind in legea sa.
In ritmul operei devine un barriton preacunoscut,
Acompaniat de-o simfonie intreaga,deun tenor placut.
Si fiecare instrument ce gazduieste un sunet ,
Transpune un cuvant poetic intr-un imens cuget.
Si fiecare om are un har pecetuit in fiinta sa
Fiind daruit de Dumnezeu, la nasterea si soarta ta.
Un har divin, dumnezeiesc—ce construieste
Imperiul bun, naiv, dragostea—unde El creste.
In lumea artei ce-n armonie vesnic pluteste,
In parfumul melodic, mirific, in care El traieste .
Divin, frumos danc si gartios, arta vorbeste,
Caci Dumnezeu prin asta lumii intregi daruieste.
Mesajul si dorinta de-a trai in armonie,
Cuprinde frumusetea raiului si gand de nemurire.
Trecutul antic noua azi ne dezvaluie,
Prezentul apropiat in care lumea se invaluie.
Caci precum omul care se naste, traieste, apoi moare
Si Universul imbatraneste, Pamantul cu a lui Soare,
Precum a fost si pasarea Phoenix, celebra-n antichitate,
Caci ea murea si renastea din cenusa-i, o eternitate.
Asa si noi umilii muritori, ce-n asta lume noi ne nastem,
Imbatranim si adevarul nu mai cuprindem sa-l cunoastem
Caci ciclul vietii noastre, pare atat de similar cu-n cerc,
Caci dupa ce-l parcurgi, o viata, de la inceput iar trec.
In locul nasterii ajungem, numai cu pasii mortii,
Din punctul mort al vietii tale, noi nastem visul sortii.
Si astfel ciclic, noi murim, si iar ne nastem arzatori,
Spre a-mplini misinuea personala,cereasca, ca luptatori.
Si Dumnezeul artistiilor va sageta oamenii cu picaturi de har
Spre a-si construi armata de mesageri, ce au acest dar.
Citeste si descifreaza mesajul codat, divin si artistic
Si vei cunoaste adevarul pururi adaugit si vesnic antic.
13 feb 2010.
Popescu LUmiNitA
