Seara mandra-ncet se lasa
Simt cum eu adorm pe masa
Din tacuta liniste frumoasa
Noaptea devine melodioasa
Clipele mor, ceara-n lumanare scade
Si tristetea-ncet ma arde
Visele si dorintele neimplinite
Se lupta cu gandurile-mi inegrite.
Viata-si scurge timpul si se goleste
Cand dorinta-n mine nu mai este ?!
Am tacut si m-am ofilit de realitate
Indepartandu-ma de normalitate.
Intunecat de noapte, luminat de luna
O speranta mica pentru o viata buna
Este singura care inca ma lasa
Sa-mi continui viata ramasa.
Noaptea este trista si singuratica
Cu izul sau, profund enigmatica,
Inima mea isi i-a zborul spre alta planeta
Plecand cu a tristetii neagra cometa!
22:57
19 iulie 2010
Popescu Mihaela LUmiNitA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comenteaza si tu