sâmbătă, 24 iulie 2010

Locul minunat unde traiesc...


Stelele danseaza pe scena neagra a noptii,
Noi privim spectacolul fiind plini de emotii
Frumusetea momentului ne acapareaza
Cu sunetul linistitor al noptii ne calmeaza.

Mana ta imi mangaie corpul emotionat
Cred ca m-am indragostit cu adevarat !
Visele-mi sunt unitare : cu chipul tau de Soare --
Cand inima-ti bate langa a mea--exista racoare !

Esti ceea ce mi-as fi putut dori dintotdeauna
Esti maret si unic in stralucire precum e Luna
Tacerea ta si a noptii imi ilustreaza o poveste
Despre mine, despre tine si despre cel ce ma iubeste!


Adevarata fericire isi are radacinile-n iubire
Acolo unde gasesti taramul acela plin de bucurie
In care te afunzi si vrei sa ramai blocat
Locul minunat unde traiesti cu adevarat!

19 iulie 2010
Popescu Mihaela LumiNitA

vineri, 23 iulie 2010

Noaptea este trista

Seara mandra-ncet se lasa
Simt cum eu adorm pe masa
Din tacuta liniste frumoasa
Noaptea devine melodioasa

Clipele mor, ceara-n lumanare scade
Si tristetea-ncet ma arde
Visele si dorintele neimplinite
Se lupta cu gandurile-mi inegrite.

Viata-si scurge timpul si se goleste
Cand dorinta-n mine nu mai este ?!
Am tacut si m-am ofilit de realitate
Indepartandu-ma de normalitate.

Intunecat de noapte, luminat de luna
O speranta mica pentru o viata buna
Este singura care inca ma lasa
Sa-mi continui viata ramasa.

Noaptea este trista si singuratica
Cu izul sau, profund enigmatica,
Inima mea isi i-a zborul spre alta planeta
Plecand cu a tristetii neagra cometa!

22:57
19 iulie 2010
Popescu Mihaela LUmiNitA

Cine m-ar putea intelege?


Cine m-ar putea-ntelege vreodata
Cand vorbele mele sunt inodate,
Si nimeni nu ar stii niciodata
Ce ascund lacrimile mele udate.

Atatea ganduri si dorinte umbland
Stari negative in creier tot adunand,
Pot face pentruo clipa sa dispara,
Umbra mea stearsa de ratiune pala .

Un gest gresit si totul se transforma
Un cuvant greu si totul se darama,
Un suflet chnuit de negrele vibratii,
Se calmeaza doar cu propriile creatii.

Tacerea cuprinde viata melodioasa
Unde soarta mea este frumoasa,
Si incet se scurge ultima mea clipa
Cand ma las purtat pe o aripa.

Am adormit si m-am trezit in stele
Langa stralucitoarele lumini grele
Ma-nvart, ma pierd in infinit
Caci stiu ca pe Pamant sunt iubit.

9:53 am
21 iulie 2010 Popescu Mihaela LUmiNitA

Pentru o fata draga MM

Sarutul


Iata vesela-ntamplare
Ce se-ntampla-n departare?
Doua buze isi cunosc perechea
Iti vorbesc, ating urechea,
Se-nrosesc si se excita
De nimic nu mai mi-e frica
Si cum pe varfuri ma ridica
Fluturasii ma furnica.
Sentimentul adanc si minunat
M-a atins atat de fermecat
Si buzele mele traiesc aceste simtiri
Valurile fericite ale primei iubiri.
Momentul magic din primul sarut
Primul moment tacut si placut
Inima mi-a trasarit
Mai cu pofta de iubit !
Mai cu chef de nebunii
Pentru clipele ce vor venii
Sarutul adanc si adevarat
Cel mai timd si curat
Primul gest care m-a fermecat
De cand noi ne-am sarutat .
22:48 pm
19 iulie 2010
Popescu Mihaela
Luminita

sâmbătă, 17 iulie 2010

Arta dezgolita a iubirii



Cand noaptea prea calda pe Pamant se lasa
Si razele lunii strapung prin fereasta,
In patul intins eu dorm dezbracata
Cu tine ma imbrac oftand fermecata,
Cearceaful de vise si fantezii ne acopera
Cand noaptea erotica ne descopera
Traim pe un nor format de iubire
Plutim pe un strat numit fericire.
Zambetele noastre sunt mai prelungite,
Cand corpurile noastre sunt mai dezmortite,
Frumoasele dimineti sunt scluptate in zile senine
Cu pasari matinale, cu cantece lungi si fine
Frumusetea artei de a trai este mai concentrata
Cand doua suflete dezgolite folosesc aceeasi arta—
Arta Iubirii!

Popescu Mihaela
8 :20 Am
17 iulie 2010

joi, 15 iulie 2010

Natura lor

Ganduri ascutite de minte pregatite
Infloresc simtiri si emotii necunoscute
Dau savoarea unei dimineti tacute
Cand toate adierile de vant sunt placute

Simt prezenta si suflul naturii inconjuratoare
Care are aceasta maniera ademenitoare
De a te captura in sensibilitatea ei arzatoare
Facandu-te sa plutesti pe un nor de savoare.

Cat de ametitoare este imaginea naturii curate
Cu suntetle ei tulburatoare,magice, adevarate,
Te imbata si ingroapa cu mii de culori
Te inconjoara cu miliarde de flori

Plutesti si te misti odata cu natura frumoasa
Pentru ca tu esti o lumina atat de gratioasa
Esti o raza de fericire impletita cu lumina
Ai o forma deosebita si o muzica divina.

Esti un gand purtat pe aripile vantului
Asculta nemiscat forta cuvantului
Zambeste si-nfloreste in stilul stralucitor
In acel tandru si agitat fel tulburator.

Caci natura ce te patrunde nesfarsit
Este arta de a stii cum sa fi iubit
Este mainiera de a stii a fi fericit
Contempland la statutul de a fi implinit.
5 iunie 2010
Popescu Mihaela

duminică, 11 iulie 2010

Cugetarile iubirii



Cazut pe gandurile innebunitoare de fantezi, de vise

Despre acele lectii instante ale unei minti grabite

De nebunia vietii, de vraja eternal a iubirii

De necunoscutul taram pierdut al fericirii!


Gandurile-mi impletesc buchete de planuri marete,

Insa pentru implinirea acestora sunt necesare multe fetze

Pastrez rama scluptata a planului delimitat

Pentru a ma situa intre infinit si locul limitat.


Iubirea-mi izvoreste –n vene, dar gustul ei nu-l simt

Mi-e teama sa nu sec izvorul, sa n-ajung sa ma mint;

Cum unduios simt inima batand la tample

Cand ma intreb neincetat ce o sa se mai intample?


Tacerea-mbraca toata simtirea sufletului meu tacut

Construind o arie-ntreaga melancolica a unui cantec mut

Un suflet cald imi poate dezgheta ghetarul din-nauntru,

Unde si mie insumi imi este teama sa mai intru!


Un om se stie si se va cunoaste cel mai bine

De aceea alti niciodata nu au sa stie;

Secretul absolute ce mintea il detine ,

Ramane-n creierul sau intiparit pe vecie!


Insa sarutarile si toate clipele de iubire ma cuprind

Ma zbat sa nu ma obisnuiesc, insa mai tare ma aprind,

Ma cuceresc priviri si vorbe ori gesturi amuzante

Ce-mi sunt destinate in acele clipe importante.


Averea fiecarui om isi are esenta in iubire

Caci doar acolo vei gasi izvorul tau de fericire

In templul unui suflet iubitor si primitor

In casa ta, a vietii, in preajma unui dormitor.


Zambetul este ceva ce nu poate fi estimat,

Cu niciun ban nu poti cumpara unul adevarat

Caci fericirea este pura si neconditionata

Tinand seama doar de emotia adevarata.


Patrunde-n mintea ta si stoarce-ti fericirea

Deschide-ti ochii larg: vei intalni iubirea!

In bratele tale deschise se va astern vara

Alaturi acel suflet ce-l vei gasi seara.


Priveste si fi optimist, caci viata rasplateste

Pe cel ce cu adevarat se indragosteste,

Iar soarele etern va straluci-n inima iubita,

Si toata viata ta va fi total implinita .


Popescu Mihaela

9 iulie2010

23:33

sâmbătă, 10 iulie 2010

Deus – theatrum mundi

Intru timid si necunoscator pe scena lumii

Dintre multime eu ma vad ca bobul spumii.

Joc rolul predestinat in piesa vietii mele,

Cu rolul meu cuprind prea inaltele stele.

Si zilnic vorbe-mi curg, ca-ntr-un scenariu

Traiesc pe lumea aceasta, ca pestele-n acvariu

Vorbesc doar repliciile divin inscriptionate,

Traiesc doar pentru a uita iluziile deceptionate.

Si fac doar ceea ce-mi cere divinitatea

Fiind inrudita cu adevarul si cu dreptatea.

Iara regizorul acestui film, in care joc

Imi zugraveste rolul, cu ganduri de noroc.

Ma face sa joc natural, cu inima deschisa,

Profundul teatru, adancul film, o inima cuprinsa.

In alta vreme, in alt loc se naste un baiat,

Avea un chip asa curat parand neadevarat.

Cu puritatea lui ilumineaza o noapte intunecata,

Caci din a lui gura sa curga o vraja adevarata.

Mereu e trist si ganditor, pe foi vorbind—

De dimineata pana-n zori—scriind.

O clipa doar, el gusta tacuta fericire,

O clipa doar, pluteste-n marea de iubire.

Si scrie versuri, neincetat, chiar obsedant

Despre ce a trecut si ce urmeaza in neant.

Implindu-si misiunea care l-a nascut ,

Chiar cand pe scena lui cortina a cazut.

Un geniu nemaiintalnit, isi contureaza viata

Iar pe o panza alba usor, cu dor, ii apare faţa.

Si pensula moale,divina se unduie si ingheata.

Pe locul ei static se naste o prea frumoasa pata,

Din pata aceea sa rasara un chip frumos de fata!

Da, ati ghicit! Un pictor zugraveste-n imagini,

Caci cu descrierea picturii, ai umple o mie pagini!

Si frumos dulce isi implineste destinul si harul,

La scena ultima, finala—noi vom ciocni paharul.

In vremea imediat urmatoare,un alt tanar creste,

Cu-n alt har divin, lumina puternic o mareste,

Iar mainile sale subtiri, ce clapele alb eating,

Scot sunete moi si puternice, ce te uda si ce te sting,

Si piesele clasice curg, precum picaturile de ploaie,

Atatea game, pauze, solfegii, pe foaie curg siroaie,

Si tainic de pe foaie, prin caple se transforma-n soapte

In soapte melodioase si patrunzatoare,

Ce contureaza un geniu, fara asemanare.

Un pianist grabit ce alearga allegro, pe clape de pian,

Din cand in cand andante se linisteste an dupa an.

Si classic respire prin muzica, ce curge in ureche

Traind in arta lui adevarata, cu pianul in pereche.

Un cantaret, canta frumos seara de seara

El impleteste din 3 arte, frumoasa lui comoara

Din poezie, muzica si dans cu harul sau de a canta

El joaca precum isi si canta,traind in legea sa.

In ritmul operei devine un barriton preacunoscut,

Acompaniat de-o simfonie intreaga,deun tenor placut.

Si fiecare instrument ce gazduieste un sunet ,

Transpune un cuvant poetic intr-un imens cuget.

Si fiecare om are un har pecetuit in fiinta sa

Fiind daruit de Dumnezeu, la nasterea si soarta ta.

Un har divin, dumnezeiesc—ce construieste

Imperiul bun, naiv, dragostea—unde El creste.

In lumea artei ce-n armonie vesnic pluteste,

In parfumul melodic, mirific, in care El traieste .

Divin, frumos danc si gartios, arta vorbeste,

Caci Dumnezeu prin asta lumii intregi daruieste.

Mesajul si dorinta de-a trai in armonie,

Cuprinde frumusetea raiului si gand de nemurire.

Trecutul antic noua azi ne dezvaluie,

Prezentul apropiat in care lumea se invaluie.

Caci precum omul care se naste, traieste, apoi moare

Si Universul imbatraneste, Pamantul cu a lui Soare,

Precum a fost si pasarea Phoenix, celebra-n antichitate,

Caci ea murea si renastea din cenusa-i, o eternitate.

Asa si noi umilii muritori, ce-n asta lume noi ne nastem,

Imbatranim si adevarul nu mai cuprindem sa-l cunoastem

Caci ciclul vietii noastre, pare atat de similar cu-n cerc,

Caci dupa ce-l parcurgi, o viata, de la inceput iar trec.

In locul nasterii ajungem, numai cu pasii mortii,

Din punctul mort al vietii tale, noi nastem visul sortii.

Si astfel ciclic, noi murim, si iar ne nastem arzatori,

Spre a-mplini misinuea personala,cereasca, ca luptatori.

Si Dumnezeul artistiilor va sageta oamenii cu picaturi de har

Spre a-si construi armata de mesageri, ce au acest dar.

Citeste si descifreaza mesajul codat, divin si artistic

Si vei cunoaste adevarul pururi adaugit si vesnic antic.

13 feb 2010.

Popescu LUmiNitA

Noapte Buna

Doua stele se-nvelesc cu norii de ceata

Si-ale lor, sclipitoare gene, usor se lasa,

Visand cum desira un imens ghem de ata.

Ia priviti-le cum adormite, casca!

Si cum stau in constelati, cu mamica lor—

Luna ce le canta—pentru a dormi usor.

Si plutind in haosul universului tacut

Adormind preasclipitoarele, totul pare a fi mut.

Luna murmura alergand pe a ei orbita,

Pana ce de sus apare dimineata grabita.

Cu Soarele-I orbitor, ce albastreste tot vazduhul ,

Cand ziua renaste si noaptea-si da duhul!

Iar cand noaptea somnoroasa se instaleaza

Tu sa pui geana pe geana, caci stele te vegheaza.

Sa aluneci pe cararea viselor luminata de Luna,

Sa auzi aceasta soapta rostita de cer :Noapte buna!

4 mai 2010

23.03

De Popescu Mihaela