Doua stele se-nvelesc cu norii de ceata
Si-ale lor, sclipitoare gene, usor se lasa,
Visand cum desira un imens ghem de ata.
Ia priviti-le cum adormite, casca!
Si cum stau in constelati, cu mamica lor—
Luna ce le canta—pentru a dormi usor.
Si plutind in haosul universului tacut
Adormind preasclipitoarele, totul pare a fi mut.
Luna murmura alergand pe a ei orbita,
Pana ce de sus apare dimineata grabita.
Cu Soarele-I orbitor, ce albastreste tot vazduhul ,
Cand ziua renaste si noaptea-si da duhul!
Iar cand noaptea somnoroasa se instaleaza
Tu sa pui geana pe geana, caci stele te vegheaza.
Sa aluneci pe cararea viselor luminata de Luna,
Sa auzi aceasta soapta rostita de cer :Noapte buna!
4 mai 2010
23.03
De Popescu Mihaela
grozava poezie, Luna! am citit-o si mi s-a facut somn, deja casc, desi e dimineata :-)
RăspundețiȘtergereDa pai de obicei intri in stare poetica
RăspundețiȘtergere